Intr-o discutie elaborata de marketing de acum multi ani incercam sa definim intr-un grup de specialisti care este pozitionarea brandului pe care lucram. Cineva a zis mai in gluma mai in serios ca ne pozitionam la etajul 2 al cladirii unde era deschis magazinul. Era o gluma voita pentru ca de fapt jumatate din cei care participau la discutie nu intelegeau cu adevarat conceptul. A fost primul moment in care am realizat ca uneori notiunile foarte abstracte au nevoie de explicatii clare si daca se poate de exemplificari concrete pentru a fi cu adevarat patrunse. Altfel raman la un nivel inalt, mult mai inalt decat etajul 2, si poate primesc cate o privire razleata de pe cotidianul pamantesc, dar nu mult mai mult. Ca de fapt chiar avem nevoie de ceva care e asa de sus si de departe? Ca uite ne ducem viata de zi cu zi foarte bine si fara.
Ei bine, avem. Si pozitionarea nu e la etajul 2, si nici undeva vag in piata. Nici pe stanga nici pe dreapta de magazinele competitiei. Pozitionarea e visul la care am uitat sa visam. Dorinta ascunsa pe care am avut-o cu mult inainte sa ne umplem de praful operationalului si pe care ne-o mai amintim uneori vag in timpul unui oftat dintre verificarea unei facturi si raspunsul la o reclamatie.
Uneori, dupa ce stabilim care e imaginea actuala a brandului lor, de multe ori neclara si confuza, imi intreb clientii dupa o usoara incalzire cum ar dori sa le fie perceput brandul in viitor. Prima reactie e de tacere. O data incalzirea facuta si deschisa cutia tuturor posibilitatilor, vine a doua intrebare: cum iti doreai la inceput sa fie perceput brandul asta?
Obiectivul de pozitionare, ca orice obiectiv, se aseaza in viitor. Spre deosebire de obiectivele de vanzari, care de multe ori se definesc prin raportare la o perioada trecuta, un obiectiv de pozitionare are dreptul si libertatea sa devina cine vrea el. Sau vizionarul din spatele lui. Pentru ca daca facem totul ca si pana acum, nu se va schimba nimic. Dar chiar si cea mai mica dorinta de schimbare poate face minuni. Minuni care nu sunt posibile fara o bruma de vis. Iar visatul cere uneori curaj si mai multe incercari. Nici Alice in Tara Minunilor nu nimerea din prima cantitatea corecta de potiune. Dar stia ca e absolut normal sa te gandesti la 6 lucruri imposibile inainte de micul dejun. Parghia de control a pozitionarii insa este raportarea la restul lumii care percepe visul vizionarului si rezoneaza cu el. Pentru ca doar daca aceasta rezonanta se intampla, brandul respectiv primeste un loc in mintea si in inima consumatorului. Si abia dupa si in portofel, iar oamenii de vanzari pot trage linie si calcula indeplinirea obiectivelor.
Tu ai un lucru „imposibil” la care te gandesti inainte de micul dejun si care ar putea deveni obiectivul tau de pozitionare?

Daca ai nevoie de ajutor pentru definirea pozitionarii, citeste despre serviciul meu dedicat aici sau contacteaza-ma.

Related Post