Compar de multe ori procesul de identificare a taisurilor si formelor unui brand cu unul de cristalizare dintr-o masa relativ diforma, cand dintr-un un mal sau dintr-un lut vrei sa scoti un cristal sau daca se poate chiar un diamant care sa straluceasca. Desi bazat pe cateva investigatii clasice, procesul nu este unul linear, iar calatoria isi gaseste un drum al ei, cu curbe si ocolisuri, uneori si intoarceri prin acelasi punct, pentru inca o verificare, inca o validare, curbe pe care nu le stii de la inceput, oricat de bine ti-ai facut planul si te tii de el, si oricat de bine si de clar incerci sa raspunzi, pe rand, la toate intrebarile importante: care este piata, care este produsul, ce rol are si ce valoare aduce, si altele ca acestea pe care le gasiti prin toate manualele de marketing.

Procesul e bun, dar el e doar un ghid cu statiile principale, prin care trec lasandu-ma purtata de drum si de sinuozotatile lui spre poienita in care voi gasi diamantul stralucitor. Uneori drumul se blocheaza, apar intrebari la care raspunsurile se lasa asteptate, stau ascunse in umbra, si atunci las drumul deoparte si fac din nou o incursiune in businessul respectiv, schimb perspectiva. Am nevoie sa ma uit la el din unghiuri diferite, pe rand, dinauntru si de afara, atenta la cifre sau la satisfactia clientior, la experientele pe care le provoaca sau la felul in care vorbesc angajatii despre firma in care lucreaza. E important sa ii inteleg toate fatetele ca sa imi dau seama care anume ar straluci mai bine la soare, si mai ales cum se leaga ele impreuna si ce forma dau la final. Imi iau roluri diferite, uneori sunt chiar antreprenorul care isi iubeste ideea si ii iarta toate greselile, si pentru care face uneori compromisuri care altora li se par inacceptabile, alteori sunt angajatul care nu stie inca ce anume il “retine” si motiveaza  cu adevarat in firma respectiva, alteori sunt chiar clientul care are asteptari diverse si care nu intotdeauna se potrivesc cu ce crede firma ca are de oferit. Studiez distanta dintre ele si imi imaginez solutii care sa o reduca, de preferat mai repede decat mai tarziu. Clientii vor repede si bine si e dreptul lor sa ceara. Ce e automat si ce e in plus sunt uneori nuante greu de distins fara o imersiune adanca in tot businessul, fara multe intrebari puse si fara raspunsuri care uneori par contradictorii, dar de fapt imi dau dimensiunea unei subiectivitati care este cruciala. Pentru ca subiectivitatea este autentica, si de acolo pot sa identific adevaratele tensiuni si nevoi, foarte reale de altfel. Rolul meu este sa ma imersez cu rabdare si curiozitate in profunzimea businessului, sa inteleg mecanismele si mai ales disonantele asteptarilor si ale satisfactiei/disatsfactiei, dupa care urc din nou la nivelul obiectivitatii neutre si transform totul intr-un model, intr-o platforma a identitatii care sa stea singura in picioare si sa poata fi folosita, recunoscuta si dezvoltata mai departe intr-un mod constient si consistent.

Related Post