Mintea umană e „proiectată” să funcționeze fără goluri. Adică liniștea ei, sau sensul, vorbind mai metaforic, e dat de așezarea într-o ordine proprie a informațiilor, sentimentelor și interacțiunile dintre ele. Mai pe românește, atunci când întrebările au răspunsuri (chiar și neplăcute).
Atunci când însă se adună multe întrebări fără răspunsuri, ele se transformă în incertitudine. Și minții nu îi place deloc incertitudinea și nici confuzia. Îi dă cu „dezechilibru interior”.
Când v-ați întâlnit ultima dată cu o stare de incertitudine și ce fel de gânduri vă treceau prin cap? Erau oare încercări de a găsi „soluții și răspunsuri”? (Și acum mulți or să gândească: da, pentru că eu găsesc soluții, sunt un „problem solver”).
Tendința de a găsi răspunsuri și soluții este cel mai natural și sănătos lucru. Problema apare însă atunci când nici soluțiile și nici răspunsurile nu sunt la îndemână. Pentru că nu sunt cunoscute, nu ajung la noi sau nu ajungem noi la ele. Oh, și cea mai grea dintre toate – atunci când chiar nu există – pentru că asta ar confirma o lipsă de sens, un joc al întâmplării, al circumstanțelor, deloc în controlul nostru, care dezechilibrează eșafodajul de sens și e greu de suportat.
Dar mintea umană este pe cât de deșteaptă, pe atât de subversivă uneori, și fără intenție. Atunci când dă de goluri și nu are altă cale, va încerca să le umple punând în loc construcții proprii, fie că sunt proiecții, dorințe, frici sau iluzii. În limbaj popular – face scenarită.
La nivel de mase însă, scenarita asta și crearea de povești imaginare care să umple goluri poate fi periculoasă. În comunicarea de criză se mai vorbește de apariția zvonurilor și rumorilor pe fond de lipsă de comunicare. Atunci când o organizație, companie, etc., nu comunică destul, mai ales într-o situație de criză, se poate crea o atmosferă toxică plină de zvonistică și alte bube. E același mecanism uman de a umple golurile cu ce „se nimerește”, inclusiv scenarii prăpăstioase. În psihologie se vorbește chiar de „silent treatment” ca o formă de abuz psihologic, în funcție de amploarea lui.
Ei, și acum dacă mergem mai departe și adăugăm în peisaj un comunicator / entitate care direcționează deliberat tensiunea incertitudinii către un scop / mesaj / ideologie, fără să aibă bune intenții, se ajunge la manipulare. Mai mică sau mai mare. De la febra de Black Friday la psihozele colective din cadrul sectelor sau urmărirea fanatică a vreunui guru / lider / mesia. Nu par chiar din același film, dar numitorul comun există.
Totuși, e important să nu ne învinovățim atunci când mai cădem în vreo capcană, pentru că toate aceste mecanisme sunt profund umane. Și tot ele ne departajează de roboți și de AI.
Dar ce putem face totuși pentru a ne feri, este să ne antrenăm mintea în a recunoaște astfel de stimuli și starea pe care ne-o provoacă, pentru a ne feri de cei cu adevărat periculoși.
Adică să ne antrenăm gândirea critică.
Și dacă vrem să intrăm în joc de Black Friday, să intrăm, dar să știm ce ni se întâmplă. Ca să nu ne pară rău după aia că iar am cumpărat toate prostiile de care nu aveam nevoie 😜.
Vă invităm la cursul GÂNDIREA CRITICĂ ȘI DEPISTAREA MANIPULĂRII din 15 ianuarie (online, 14.00 – 18.00), pe care l-am gândit special și structurat pe toate aceste teme:
- Principiile gândirii critice și cum le aplicăm
- Erorile logice și cum le identifică
- Tactici de manipulare și cum ne ferim de ele.
Toate cu exerciții, să exersăm și să ne antrenăm. Pentru că toți putem cădea în capcană fără să vrem.
