Ieri am avut cea de-a 3 sesiune de mentorat din cadrul programului MARKETING UPGRADE, și tot a 3-a din cele 7 ale primului modul, cel de GÂNDIRE STRATEGICĂ – probabil cel mai ușor pentru mine, dar cel mai greu pentru participanți. După analiza situației actuale am trecut la definirea obiectivelor de marketing, cele mari, de pe macro-funnel-ul de marketing. Au fost multe discuții grele, intense, întrebări, frământări și uneori chiar frustrări ale mele că nu reușesc să explic mai ușor, să clarific mai bine și să ajut mai mult.
Sper că am reușit până la urmă, dar încă mă bântuie conversațiile și întrebările primite, așa că, pentru a le ”exorciza”, las aici câteva gânduri și concluzii ușor personale, dar care sper să își găsească ecou și în alții:
1. Gândirea strategică este în cele din urmă un exercițiu, ca oricare altul – cât de banal, nu? Trebuie practicată suficient de mult încât să se creeze reflexe de gândire, ca niște shortcut-uri mentale care să scurtcircuiteze pânzele de păianjen pline de informații de toate felurile din mintea noastră. Mai zic uneori când mă întreabă lumea ce părere am de AI, că ai nevoie de gândire de ansamblu și reflexe strategice să știi ce să ceri și cum să discerni prin ce îți dă AI-ul.
2. Cea mai mare provocare în calea gândirii strategie este să ieși din și să uiți de execuție, si să ajungi confortabil cu asta. Să nu te mai fure întruna peisajul concretului – dar cum fac asta în campanie, dar cum ar trebui să sune mesajul, dar pun sau nu pun CTA? Să separi ”puterile în stat”, adică rolurile, și să îți oprești mintea să gândească execuție. Să te ridici deasupra pădurii și să te uiți la copaci din elicopter, fără să-ți vină să analizezi fiecare frunză. Să accepți că execuția e la altcineva, pe alt rol, să ai încredere că își va face treaba.
Și să poți să joci dedublarea asta și atunci când ești singur pe toate rolurile, adică tu faci strategie, tu execuți. Pentru că ai nevoie de separarea asta mentală și de focus total pe fiecare rol: atunci când ești strateg, și lucrezi obiectivele de exemplu, stai cu mintea acolo, laser sharp, și stabilește cu claritate la ce ai nevoie să lucrezi: că e notorietate, consideration, schimbare de percepții, orice. Atât faci atunci, te clarifici asupra obiectivului și nu-ți bați capul de cum o să faci. Pentru că aia e alta etapă și alt rol, și o vei face când ajungi la ea, sau o va face altcineva. Să stai pe proces și să te detașezi de restul detaliilor. Cred că o să numesc asta ”tehnica separării mentale”.
3. Iar după ce ai practicat suficient de mult privirea de ansamblu, și pârghiile de control au devenit reflexe strategice, să înceapă să-ți placă să stai acolo sus, să nu mai simți nevoia să cobori. Să te bucuri de priveliște, cum ar fi. Să simți bucuria de a vedea și a înțelege, să o lași să te cuprindă cu un zâmbet și să o lași să facă parte din tine și să îi ghidezi pe alții, la rândul tău. Sau cum s-ar zice tehnic, să nu mai faci micromanagement, ci doar management, și să te bucuri de asta.
A fost o seară intensă, abia aștept să văd obiectivele data viitoare!