Nu am mai scris de ceva timp despre subiecte inconfortabile, dar am văzut o postare pe un grup de freelanceri care mi-a atras atenția: subiectul era despre volatilitatea relațiilor dintre antreprenori și freelanceri, cu focus pe neseriozitatea și lipsa de commitment a primilor. Majoritatea relațiilor dintre antreprenori și freelanceri merg greu, cu frustrări cumulate de ambele părți.
E un subiect care mă preocupă, pentru că e un volum mare de muncă și energie risipită în zona asta, și încercând să înțeleg mai bine situația de ansamblu, am elaborat niște posibile cauze. Sunt mai mult niște puncte de reflecție și de lărgire a perspectivei, cu bază în propria mea experiență cu ambele părți:
1. Sunt freelanceri care zic că au explicat foarte clar ce livrează, dar mai târziu realizează că antreprenorul nu a înțeles și are alte așteptări. Dincolo de contract, eu vin cu o altă întrebare: s-ar putea totuși să nu fi explicat suficient de clar sau nu pe limba lui? A cui e obligația clarificării livrabilelor și așteptărilor?
2. „Antreprenorii nu știu ce vor”. Însă cât marketing ar trebui să știe antreprenorul ca să poată avea o conversație fluentă de marketing? E treaba lui să știe sau treaba marketerului să explice? Food for thought.
3. Problema prețurilor: sunt extrem de mulți freelanceri care fie nu își evaluează corect munca, fie se vând ieftin sau dau servicii gratis ca să câștige clienți. Problema cu asta e că se sabotează și pe ei, și piața, creând un pattern de așteptări joase și scăderea nivelului perceput de valoare.
4. Problema rețetelor și a marketingului senzațional. Pe un nivel maxim mediocru de înțelegere a ce înseamnă cu adevărat marketing și strategie, sunt foarte mulți impostori care promit soluții magice și care deformează automat așteptările. Deși sunt relativ ușor de recunoscut (după formulele cu superlative – „cea mai, singura, mega și fabuloasa metodă”, pe FOMO și scarcity – „acum sau niciodată, e șansa ta, prinde-o și nu ezita” sau pe „butoane de traumă” – „cât ai de gând să te mai chinui, de câte ori ai încercat bla bla” – cred că fac un articol numai despre asta), aceste soluții magice continuă să aburească pe mulți și vor continua să o facă până vom avea o masă critică de antreprenori care „să se fi ars” și să fi învățat din proprie experiență că drumul e ceva mai anevoios.
5. Piața de freelancing e haotică și fără reguli, pentru că sunt o mie de specializări întrepătrunse, pe care un antreprenor care nu are destulă experiență de marketing nu are cum să le înțeleagă. Dar dacă vrei să funcționezi într-o piață fără reguli și limite, trebuie să le pui tu. Setezi așteptări corecte și ceri respect. Nu-l primești, ieși de acolo (din contract, din relație, din piață). Asumarea e despre consecințe, nu declarații. Cu cât sunt lăsate să se perpetueze relațiile fără respect, cu atât se acumulează toxicitate.
6. Se folosește prea mult și prea greșit, de către toată lumea, cuvântul „strategie”. Când un specialist folosește cuvântul strategie pentru un plan tactic sau de execuție, dar nu înțelege diferența nici el, nici clientul, deformează automat piața și așteptările, devine parte din și generează haos. De exemplu, amândoi vorbesc despre ce hook-uri să aibă reel-urile, dar niciunul nu e capabil să explice de ce e nevoie de ele. Când ai în față o plajă de posibilități, strategia nu e să alegi din ele, ci să explici de ce alegi ce alegi. Dacă nu, haos și zigzaguri și ne întoarcem de unde am plecat.
7. Minimizarea aspectului de business în freelancing – care nu e despre a câștiga mai mulți bani decât când erai angajat, ci și despre a gestiona un mic business, despre a fi relevant și valoros în această piață extrem de haotică și competitivă, cu toate tarele menționate și cu toată incertitudinea și consumul. E nevoie de mai mult pragmatism de business în freelancing și de mai puțin idealism. Faptul că ești bun la ceva nu înseamnă că ești bun și la gestionarea unui business în jurul acelui ceva, adică la vânzări, negociere, explicații, promovare proprie, gestionare resurse folosite față de venituri etc. Freelancingul e cool până nu mai e.
Hai că m-am pornit. Cu siguranță lista nu e completă și mai sunt și alte puncte de vedere. Ceva ce mi-a scăpat și ai adăuga, din experiența voastră? Vă aștept cu completări în comentarii.
Iar acum că mă gândesc, ar merge subiectul ăsta ca temă pentru webinarul gratuit LET’S HAVE THE TALK din 17 aprilie, ce ziceți?
