Luni am avut prima sesiune din programul BRAND UPGRADE. A fost o sesiune introductivă, ne-am cunoscut, participanții și-au povestit așteptările.
Dar tot am intrat un pic în pâine și am lucrat un început de schiță a cum vor arăta brandurile pe care le lucrăm la final.
Pentru mine e fascinant de câte ori încep o astfel de călătorie. O călătorie a construcției, în care pornesc cu o foaie albă sau doar câteva rânduri pe ea și ajungem la sfârșit cu un întreg „proiect” arhitectural gata.
Oamenii care ajung la mine în programe sunt oameni faini, educați, cu o dorință profundă de dezvoltare și evoluție. Care, cu siguranță, au mai citit și învățat și nu e prima dată când se întâlnesc cu niște concepte.
Și tocmai ăsta e paradoxul uneori. Că în mintea lor există deja niște modele, metode, nu neapărat corecte din perspectiva mea. Și pe care eu de multe ori le cer să le ignore, să dea erase, să le dezvețe. Să nu mai încerce să încadreze lucrurile în niște șabloane și cutiuțe cunoscute.
Hărțile mentale și structurile ne ajută să funcționăm, să avem repere la care să ne raportăm. Mai greu de recunoscut, dar ele ne dau control și siguranță. Dacă le ștergem, de ce ne mai ținem?
Și totuși, în branding, e mare nevoie uneori să facem asta. Să luăm o foaie albă, fără liniuțe și pătrățele, și să desenăm de la început. Liber, fără ancore. Dar libertatea poate fi amețitoare, nu?
Așa că aseară am început „ușor”, cu niște întrebări lejere:
- Dacă n-ai fi știut că există cuvântul „valori de brand”, cum ai descrie personalitatea personajului care e brandul tău? În cuvinte simple, fără clișee.
- Dacă n-ai ști că există modelul celor 12 arhetipuri (care chiar n-ar trebui să existe, la cât limitează), de unde ai începe să-l scrii?
- Și, în general, dacă nu ai fi specialist în marketing, cum ai descrie starea pe care ți-a transmis-o reclama aia? Starea ta, emoția, nu procesul, nu ce a vrut să facă brandul, nu ce știi tu din rest și ți-ai dat seama că obiectivul e nu știu care și nu știu ce. Tu, ca om și consumator normal.
Ne e dificil uneori să dezînvățăm ce știm, să uităm metodele cu care am fost prea bombardați și să gândim iar, singuri, de la 0. Să scriem pe o foaie albă fără niciun șablon de completat. Fără listă de întrebări la care să răspundem. Pentru că, de multe ori, șabloanele și întrebările ne limitează și adevărul s-ar putea să fie în afara lor, dincolo de ele.
Înainte să construiești, trebuie să deconstruiești, poate chiar să demolezi puțin. Doar așa te asiguri că noua construcție are suficient spațiu să ia forma care trebuie.
Și cam asta facem în branding, și probabil de aia îmi și place mie atât de mult, pentru că e unul dintre cele mai frumoase și libere procese.
Ps. Nu vă speriați, că există și structuri, noile construcții nu sunt castele de nisip, punem și structuri în ele, dar pornim construcția de la ce vrem și avem nevoie, nu de la șabloane presetate. Adică structura susține construcția, nu construcția susține structura.
