Toți cei care mă cunosc, știu că îmi rod unghiile. Un obicei vechi, din copilărie, la care nu am reușit să renunț cu adevărat niciodată, așa că l-am acceptat. În același timp îmi place să am unghiile cât de cât îngrijite, ceea ce în cazul de față înseamnă o frecvență mult mai mare a pilirii, lăcuirii, etc și a schimbării culorilor. Pentru că unghiile date cu ojă rezistă cu vreo 2 zile mai mult decât cele fără. Din aceasta activitate intensă, a rezultat o borsetă plină cu vreo 20-30 de culori, pregătite în orice moment să ia locul celei care tocmai a fost ireversibil avariată. Culorile și brandurile de ojă au variat mult de-a lungul timpului, până acum vreo 3 ani când am descoperit OPI și m-am îndrăgostit. O onctuozitate rafinată, timp de uscare relativ scurt, aderență puternică și ce culori!! Și ele și numele lor! Fanele OPI mă înțeleg. “I eat only lobster” sau “I can’t hear myself pink” de vara toridă, “Midnight in Moskow” de toamnă sau un pastel de iarnă, ca “I am what I Amethyst”. Escalele prin aeroporturile Europei cuprindeau totdeauna o oprire rituală la standurile OPI și nu o dată sfârșeam cu o sacoșă plină după raidurile printre culori și poveștile lor imaginate de numele atent create de copywriteri profesioniști. Pasiunea era împletită și cu admirația față de un brand atât de lucrat și de consistent. Căutam breșe în arhitectura lui și nu le puteam găsi, așa că mai adăugam și o “This cost me a Mint” în coș.
Până anul trecut, când, la un moment dat, una din culorile noi pe care le cumpărasem, deși mai puțin folosită ca altele, a început să sară periculos de pe unghii. După care mi-am luat alta, și ea la fel de casantă. Am început să îmi pun întrebări. Oare stătuse prea mult pe raft, în lumina caldă a ledurilor? Oare o lăsasem eu deschisă prea mult? După a 3-a experiență, mi-a scăzut entuziasmul și opririle în fata standurilor din aeroporturi s-au scurtat dramatic. Și în același timp, nu mai excludeam alte alternative. Uneori, acceptam și niște Melkior, deși numele mi se părea atât de nesugestiv, iar sticluțele cu forme dure nu mă inspirau deloc. Până când, la un moment, dat am descoperit un magazin cu același nume și, un pic nehotărâtă, mi-am ales câteva culori. Nu aveau ele nume de Broadway, dar culorile nu erau deloc rele, și hmm … se uscau atât de repede și rezistau mult mai mult decât ultimele mele achiziții de la OPI…așa că după o experiență timidă, runda următoare mi-am recompletat toată gama de la ei. Imaginea brandului nu e la fel de strălucitoare, dar rezistența la atacurile colților e mai importantă.
Și uite așa, după o perioadă de sentimente contradictorii, atașamentul față de un brand a fost înlocuit de un altul, ca urmare a experienței reale și tangibile cu produsul, care a contat mai mult decât o poveste scrisă frumos. Și pentru că elementele hygiene factors de pe treapta de bază a piramidei de brand sunt esențiale pentru construcția celor superioare (citește mai mult despre piramida de brand și dinamica elementelor aici). În alte cuvinte, legătura cu un brand este complexă și este dată de multitudinea de experiențe cumulate în acea relație, în care respectarea promisiunii de fond este esențială. Este mai mult decât o campanie de promovare inspirată sau decât creativitatea unor copywriteri bine instruiți. O dezamăgire poate fi trecută cu vederea dacă nu se repetă, dar mai multe pot duce la ruperea completă a relației, și un brand pe care ieri îl cautam cu frenezie, astăzi nu mai înseamnă nimic.
Și dacă vrei să înveți mai multe despre cum să construiești un brand puternic, vezi și cursul Cum să construiești un brand puternic pe Academia Brand Essence.
Vezi și alte articole pe blogul Brand Essence și abonează-te în doar 1 minut la newsletterul nostru, pentru a afla primul când avem noutăți.
