Skip to main content
DESPRE AUTOR: Mihaela Mureșan are 24 de ani experiență ”pe front” în marketing, dintre care 10 ca director de marketing al IKEA, în România și Europa de Sud-Est. Anterior a lucrat în LG Electronics și a lansat Media Galaxy. De 8 ani a lansat Brand Essence, o agenție de consultanță, strategie și implementare. A format și a condus echipe în companii românești și internaționale, a lucrat cu clienți mari dar și cu firme mici și start-up-uri, B2C sau B2B. A testat și a pus în practică metode, a creat și a lansat branduri în România și pe alte piețe, a lansat magazine online și proiecte noi. E trainer de 18 ani, timp în care a format sute de oameni de marketing și comunicare sau a mentorat oameni de marketing și antreprenori. A coordonat peste 60 de proiecte de strategie și peste 500 de campanii și proiecte. Citeste aici povestea carierei și evoluției ei și vezi aici cursurile Academiei Brand Essence.

Nouă, marketerilor, ne place să urmărim trendurile, să fim la curent și să înțelegem ce se întâmplă. Toată lumea știe de acum că întoarcerea la natură, la autentic, la dezindustrializat e un trend global. Ne-am globalizat, acum ne localizam. Ne plac buticurile mici de familie, lucrurile deosebite, făcute în serii mici, cu suflet și pasiune. Vrem să fim diferiți, să ne exprimăm, să avem ceva numai al nostru. Și în România, sunt mulți oameni cu talent meșteșugăresc care au îmbrățișat trendul ăsta și s-au apucat, fiecare în stilul lui, de câte o mică afacere. Am fost zilele trecute la un târg cu obiecte handmade cu de toate: bijuterii, haine, accesorii, gustări. M-am uitat la micii antreprenori și m-am uitat și la potențialii lor clienți. Apoi m-am uitat și la prețuri și am vorbit cu ei, și cu unii, și cu alții. Fără să vreau, am observat câteva tipare de comportament: majoritatea clienților care intrau, se uitau, studiau produsele, mai puneau și întrebări dar, în cele din urmă plecau fără să fi cumpărat mare lucru. Contactul cu prețul părea să fie un element definitoriu în decizia de abandon. Majoritatea vânzătorilor erau puțin frustrați, deși încercau să își ascundă tensiunea, cel mai probabil datorată orelor lungi de stat la târg, dar mai ales din cauza faptului că fiind deja duminică spre seară, nu vânduseră mare lucru în cele două zile de târg. Undeva, așteptările lor se spărgeau în praful realității clienților care plecau fără să spună prea multe.

Am stat special mai mult de o oră studiind produsele de pe standuri și prețurile lor, și cautând insistent ceva care să mă atragă și să mă facă să cumpăr. În cele din urmă, concluziile au început să se lege: produsele handmade încorporează foarte multă muncă manuală, timp îndelungat, care îi “obligă” pe antreprenori să își coteze sus produsele, în primul rând pentru a-și acoperi costurile de timp și material (care sunt luate în cantități mici și probabil nici ele la cel mai bun preț). În al doilea rând, am observat un alt comportament repetitiv, prin limbaj: “eu vând produse de design și e normal să fie mai scumpe”. Aici cred că este marea problemă. Design-ul în sine ca și concept este suficient de generos și de interpretabil. Faptul că ai făcut ceva cu mâna ta nu înseamnă neapărat că e “de design”. La fel cum, dacă e, presupunând că produsul tău a fost premiat printr-o expoziție, nu înseamnă că el se adresează maselor, că va fi apreciat de suficient de mulți oameni care să ți-l cumpere și să îți asigure cifra de afaceri de care ai nevoie. Este ceea ce eu numesc uneori paradigma “artistului comercial” – acel auto-proclamat artist, care vrea să și vândă în același timp, convins fiind de valoarea produsului sau, dar uitând un detaliu esențial în business: să verifice dacă produsul lui este valoros și pentru clienți. Un produs este vandabil numai atunci când există cineva care să îl aprecieze și să dea bani pe el. Altfel, valoarea lui nu există din punct de vedere comercial, indiferent câte ore de muncă sau alte resurse au fost folosite. Rămâne un moft de artist, destinat mai mult orgoliului propriu, decât unei piețe anume.

De asemenea, singura valoare cu adevărat diferită a unui produs handmade este că e diferit de cele de serie. Dar dacă felul în care arată și calitatea nu sunt neapărat mai sus decât a celor de serie, prețul nu se justifică. Industrializarea a apărut ca urmare a nevoii de specializare a muncii, iar tehnologiile folosite în producție, permit astăzi un rezultat finit mai bun, mai de calitate, și cu costuri mai mici. Un produs handmade trebuie să fie cu adevărat spectaculos sau inovativ ca să bată asta și să justifice prețul. Dacă nu, mă voi duce pur și simplu și îmi voi lua un produs relativ similar, mai bun și mai rezistent, dar la jumătate de preț, pentru că da, marele retailer face milioane din articolul ala și a învățat sa își scaleze businessul astfel încât să câștige și el, și eu.

Și dacă nu am mai zis, o zic acum, iar dacă am mai zis, mă repet: orice business de succes începe de la piață și de la clienți și se mulează pe ei, nu invers. Altfel, poate rămâne o declarație de artă, uneori una frumoasă, dar doar atât, fără pretenții de comercialitate.

Ca și concluzie, trendul handmade poate părea pe alocuri mai mult un antitrend, un trend care se sufocă în el însuși, pentru că cei care îl practică refuză uneori să înțeleagă principiile de business care ar putea să îi ajute să își monetizeze talentul. Să urmărească piața și prețurile, să asculte cu adevărat ce zic clienții, și să se asigure că valoarea percepută de ei are un corespondent în valoarea percepută de clienți.

Notă: Observațiile de mai sus sunt strict personale și nu au valoarea datelor unui studiu de piață.

Dacă vrei să înveți cum să analizezi piața și trendurile mai bine, te-ar putea interesa cursul Analiza pieței și a situației actuale din Academia Brand Essence.

Vezi și alte articole pe blogul Brand Essence și abonează-te în doar 1 minut la newsletterul nostru, pentru a afla primul când avem noutăți.

Analiza pieței și a situației actuale

3 Comments

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.